Investigatorul

Gala Premiilor TIR Magazin 2012 a fost în acest an un prilej de bucurie şi veselie. Festivitatea decernării celor mai importante premii ale mediului de business din transporturile româneşti a fost "condimentată" cu momente de STAND-UP COMEDY şi degustări de vinuri. Celebrul somelier Sergiu Nedelea ne-a onorat cu prezenţa sa la eveniment. El a prezentat cu multă eleganţă cele trei degustări de vinuri organizate cu sprijinul companiei Wine Ro. Astfel, oaspeţii Galei Premiilor TIR Magazin 2012 s-au delectat în trei reprize cu vinurile Rose by Enira 2009, Easy by Enira 2008 şi Alira Merlot 2009. Gala Premiilor TIR Magazin 2012 a avut 34 de nominalizaţi, la cele 12 categorii la care s-au decernat premii. La ediţia a doua, s-a decernat pentru prima dată un trofeu celei mai bune regii sau societăţi comerciale din domeniul transportului de călători. La eveniment s-au decernat trei premii speciale: Camionul cel mai puternic din lume, Omul anului 2012 în transporturi şi Premiul pentru întreaga activitate.

Orădeanca Ioana Scutelnicu, în vârstă de 25 de ani, a lucrat trei ani ca secretară, iar anul acesta va absolvi Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii din Oradea, la specializarea Afaceri Internaţionale. Acum se pregăteşte să-şi deschidă un salon de coafură canină, hotărâtă să-şi transforme pasiunea pentru animale într-un mijloc de a-şi câştiga existenţa.

Ioana Scutelnicu este prima persoană din Oradea care a absolvit cursul de coafură canină organizat de singura şcoală de acest gen din România. Orădeanca s-a înscris la acest curs dintr-o nevoie specifică proprietarilor de căţei.

„Am un bichon havanez, pe nume Miu. Este o căţeluşă pe care am primit-o cadou în urmă cu mai bine de trei ani, cu o blană care necesită îngrijire specială. De atunci, am fost pe la nenumărate saloane de coafură canină de unde, după ce petreceam zece minute explicând cum aş vrea să fie tunsă, o scoteam aproape cheală. Arăta ca un liliac", povesteşte orădeanca.

La fiecare şedinţă, Ioana plătea aproximativ 60 de lei, însă problema sa nu era preţul, ci calitatea serviciilor primite. „Aşa am decis să învăţ să o tund singură pe Miu. Am căutat pe internet cursuri de coafor canin şi m-am înscris imediat ce am găsit unul", spune tânăra. Acum, după absolvirea cursului, Ioana şi-a închiriat un sediu unde îşi va deschide propriul salon. „Instrumentarul m-a costat aproximativ 1.200 de euro. În plus, voi mai avea cheltuieli cu chiria şi cu utilităţile", spune Ioana, care şi-a făcut deja planul de afaceri, precum şi studiul de piaţă.

„Având în vedere că, la saloanele din oraş, trebuie să-ţi faci programare cu două săptămâni înainte, e clar că este loc pentru noi specialişti în domeniu", a constatat fosta secretară. Întrebată dacă nu-i pare rău că s-a specializat în afaceri internaţionale şi că va lucra în calitate de coafor canin, Ioana spune că e fericită că va putea să facă exact ceea ce îi place. „Cine ştie, poate voi ajunge să-mi extind afacerea în străinătate", visează tânăra, care are avantajul a de a vorbi mai multe limbi străine, având în vedere că la liceu a studiat filologia.

„Mă relaxează să coafez câinii. Este o meserie pe care o fac cu plăcere şi asta contează cel mai mult", Ioana Scutelnicu

Prima şcoală din România, pentru stiliştii canini

Darius Isai, coordonatorul primei şcoli canine din România, spune că, în ultima perioadă, orădenii sunt tot mai interesaţi de calificarea în meseria de coafor canin. „În Oradea se simte lipsa personalului calificat în domeniu. Există persoane care merg la Viena sau la Londra pentru a urma un curs de specialitate, însă preţurile de acolo sunt de aproximativ 3.000 de euro, respectiv 2.000 de lire sterline, sume la care adaugă cheltuielile cu cazarea şi transportul", spune Isai Darius.

În prezent, un curs de coafor canin în România costă 2.600 de lei şi se poate plăti în rate, dintre care prima trebuie să fie de 400 de lei. Cursanţii beneficiază şi de cazare gratuită la Cluj-Napoca, unde se desfăşoară orele de pregătire teoretică şi practică. Practic, cursul durează două luni, perioadă în care viitorii stilişti canini învaţă totul despre toaletarea şi anatomia unui câine, precum şi multe secrete legate de întreţinerea îndrăgitelor patrupede. „Noi le punem la dispoziţie toate ustensilele şi produsele profesionale necesare, precum şi 80 de căţei de la un adăpost din Cluj-Napoca", spune Darius Isai.

Interesant este că, potrivit informaţiilor primite de la coordonatorul şcolii, cei mai mulţi dintre cei 50 de cursanţi care au trecut până acum prin Şcoala Canină sunt cu studii superioare, precum Ioana Scutelnicu. „Sunt studenţi sau absolvenţi de facultate care vor să îşi deschidă propriul salon de coafură canină sau vor să lucreze în străinătate în acest domeniu. Am avut chiar şi medici veterinari care au dorit să înveţe în detaliu cum se coafează un câine", remarcă coordonatorul şcolii. Până acum au fost cinci serii a câte zece cursanţi, din oraşe precum Bucureşti, Oradea, Suceava, Braşov, Arad, Timişoara, Cluj-Napoca. Următorul curs va începe în luna martie.

Meserie nouă, pentru vremuri noi

Până anul trecut, termenul de coafor canin nu exista în nomenclatorul meseriilor din România. „Am făcut demersurile necesare şi am reuşit să introducem această meserie în nomenclator, cu codul 516402, la sfârşitul lunii august 2011 fiind publicat anunţul în Monitorul Oficial", spune Darius Isai. Potrivit acestuia, în Oradea există în prezent trei saloane specializate în coafură canină, plus câteva cabinete ale unor medici veterinari care toaletează căţeii. „Saloanele din Oradea au circa cinci clienţi pe zi, iar toaletarea unui câine costă între 50 şi 100 de lei", mai spune specialistul.

„În urma unui examen, cursanţii primesc o diplomă avizată de Ministerul Muncii, iar acest certificat de calificare este recunoscut în Uniunea Europeană", Darius Isai, coordonatorul primei şcoli canine din România.

Recalificarea, soluţia anti-criză

Daciana Nica, director adjunct la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Bihor, confirmă că recalificarea bate criza. Numai în 2011, AJOFM Bihor a reuşit să recalifice profesional peste 1.080 de persoane. „Cifra este dublă faţă de cât am preconizat. Vestea bună este că peste 60 la sută dintre absolvenţii cursurilor de recalificare au reuşit să se angajeze", a spus Nica. Cele mai multe persoane cu studii medii s-au reprofilat în domeniul serviciilor şi turismului, iar cele cu studii superioare s-au recalificat ca inspectori în resurse umane sau programatori calculator.

A fost considerat cel mai puternic si influent mafiot al SUA. In anii '30, el era liderul tuturor familiilor de gangsteri din America, iar, in 1998, revista Time il includea in topul celor mai influente personalitati ale mileniului. Acesta este Salvatore "Lucky" Luciano, "cappo di tutti capi".

Luciano a murit in urma cu 50 de ani, din cauze naturale, un lucru destul de neobisnuit pentru oameni de teapa lui. Funeraliile lui au aratat ca cele ale unui sef de stat: sute de curiosi au umplut strazile din Napoli, pentru a urmari procesiunea funerara prin care Mafia isi lua adio de la un rege al lumii interlope.

Trupul sau a fost pus intr-un scriu din lemn negru, aflat intr-o caruta trasa de 8 cai negri. Cu cateva zile inainte, pe 26 ianuarie 1962, Charles "Lucky" Luciano, pe numele sau adevarat Salvatore Lucania, fusese omorat de un atac de cord.

Norocosul

"In spatele fiecarei mari averi se afla o mare infractiune" - acesta era crezul vietii lui Luciano. Nascut in 1897, in Sicilia, avea doar 9 ani cand familia sa a imigrat in New York, locul perfect, la acea vreme, pentru consolidarea unei cariere infractionale. Pe atunci, bandele de evrei si irlandezi duceau un adevarat razboi, pentru suprematia in comertul ilegal cu alcool. In acest razboi, cu pretentii ridicate chiar, intra si sicilienii.

Coloana vertebrala a Cosei Nostra din New York era formata din 5 familii. Cele mai puternice dintre acestea erau clanurile lui Joe Masseria si Salvatore Maranzano. Totodata, cele doua familii mafiote se luptau pentru suprematie. Desi Luciano era tot sicilian, a ales o cale diferita.

Initial, se aliaza cu un grup infractional format din evrei, numit Kosher Nostra. Pentru Luciano religia sau nationalitatea partenerilor erau irelevante. La un moment dat, Luciano a fost rapit de oamenii lui Masseria, supravietuind cu noroc. Astfel, s-a nascut legenda lui "Lucky" (cel norocos).

Cappo di tutti capi

In aprilie 1930, Masseria este impuscat, probabil, la comanda lui Luciano. La scurta vreme, acesta a ordonat si uciderea lui Maranzano. Astfel, el elimina doi dintre cei mai puternici capi ai lumii interlope din New York.

Dupa aceste asasinate, Luciano devine "cappo di tutti capi", seful tuturor sefilor. Stabilit in luxosul hotel Waldorf Astoria, el cladeste un adevarat imperiu infractional.

Creeaza un comitet central al gangsterilor din New York, condus chiar de el. Aici se imparteau sfere de influenta, aici se rezolvau toate diferendele dintre clanuri. Tactica aleasa de Luciano include mai putine impuscaturi si asasinate, dar sume mai mari de bani acordate drept mita functionarilor statului.

Principalele legaturi ale lui Luciano sunt stabilite cu polticienii influenti ai vremii. Luciano a castigat averi impresionante din prostitutie, trafic de droguri si inselatorie, pana cand este oprit de un procuror ambitios.

Thomas Dewey, procuror-sef in New York, se angajeaza sa ii arunce pe mafioti in inchisoare, reusind sa-l aduca pe Luciano in fata judecatorului. In timpul procesului, acesta declara: "martorii acuzarii sunt prostituate, matroane de bordel, vagabonzi si oameni fara capatai, proxeneti si fosti detinuti. Se impune sa ascultam oameni rai, pentru a condamna alti oameni la fel de rai".

Dewey reuseste sa convinga juriul de vinovatia lui Luciano care este condamnat la 50 de ani de inchisoare, pe care, insa, nu-i executa. Cand SUA au intrat in Al Doilea Razboi Mondial, legaturile lui Luciano cu oamenii din docuri si porturi devin foarte pretioase pentru armata americana. Totodata, contactele sale cu Sicilia permit armatei sa finalizeze cu succes debarcarea trupelor in sudul Italiei.

"Italia este mortal de frumoasa, dar este moarta"

La un an dupa sfarsitul razboiului, in 1946, Luciano este extradat in Italia. Cand calca pe pamant italian, el exclama cu mahnire: "eu sunt baiatul marelui oras (New York - n.red.). Italia este mortal de frumoasa, dar moarta. Aici nu exista nicio posibilitate de afaceri. In realitate, afacerile incep sa-i mearga bine. Isi cumpara o fabrica de spaghete, organizand in paralel o retea internationala de trafic de stupefiante.

Justitia americana il banuia ca este omul care sta in spatele actiunilor mafiei americane.

La 26 ianurie 1962, Luciano se prabuseste pe aeroportul din Napoli, in urma unui subit atac de cord. Moartea sa brusca a alimentat teoria asasinatului. Cu toate acestea, medicul legist nu a detectat semne de moarte violenta. Astazi, mormantul lui Luciano se afla in New York. Mafiotul a dorit sa se intoarca in SUA inca din timpul vietii, insa autoritatile americane au considerat ca acesta ar fi un pas destul de periculos.

Neagu Djuvara a ţinut să lămurească un moment decisiv din istoria recentă: 23 august 1944.

Neagu Djuvara a scris acest articol după ce într-un cotidian central (al cărui nume profesorul l-a trecut, cu delicateţe, sub tăcere) au apărut articole în care se prezenta „telegrama de la Stockholm" într-o lumină falsă. Concret: prin respectiva misivă, Moscova ar fi anunţat în dimineaţa lui 23 august 1944 că e gata să încheie armistiţiul cu mareşalul Antonescu, dar Bucureştiul a nesocotit telegrama şi mareşalul a fost arestat. Neagu Djuvara e ultimul martor ocular în viaţă al poveştii „telegrama de la Stockholm". El a fost mesagerul trimis în Suedia pentru reluarea negocierilor de armistiţiu şi arată că intenţia mareşalului Antonescu de a semna armistiţiul cu sovieticii era profund neserioasă. Intertitlurile şi structurarea acestui material aparţin redacţiei.



De zeci de ani se vântură informaţia că ar fi existat o telegramă sosită în dimineaţa lui 23 august 1944 care ar fi acceptat condiţiile mareşalului Antonescu şi l-ar fi încuviinţat să semneze armistiţiul cu Uniunea ­Sovietică. Informaţia e cu totul eronată. Acceptarea celor două condiţii de ameliorare cerute de mareşal fusese transmisă la Bucureşti din 30 mai 1944. Deci cu aproape trei luni înainte de 23 august. 

1. Telegrama sosită de la Stockholm în dimineaţa lui 23 august nu anunţa, ­nicicum, un acord cu mareşalul Antonescu, după cum voi dovedi mai jos.

2. A scrie că sovieticii au intrat pe teritoriul României fiindcă Antonescu a fost arestat este ori o ignoranţă crasă a cursului evenimentelor, ori un neadevăr debitat conştient cu intenţia de a induce cititorii în eroare: înainte de 23 august 1944, sovieticii pătrunseseră de mai multe săptămăni pe o bună bucată de teritoriu românesc, astfel încât marea lor ofensivă din 19-20 august s-a făcut de pe o linie între Chişinău şi puţin la nord de Iaşi. Iar rezistenţa unităţilor române s-a arătat atunci pentru prima oară extrem de slabă, prefăcându-se într-o adevărată derută. (Voi arăta mai jos propriile cuvinte pe care mi le-a spus mie Mihai Antonescu, chiar în noaptea de 22 către 23 august, când m-a trimis la Stockholm cu instrucţiuni pentru ministrul nostru Fred Nanu, ca să se reia negocierile cu doamna ­Kolontay, ambasadoarea sovietică.)

3. Din cele două ameliorări cerute de Antonescu la „capitularea necondiţionată",  zona neocupată de armata sovietică în cazul ocupării întregului teritoriu naţional ar fi fost un judeţ din extremul vest al ţării unde  să se menţină guvernul ţării şi nu „o zonă neutră pe frontul din Moldova"!

La Direcţia Cifrului şi Cabinetului

Cititorii ziarului dumneavoastră trebuie să afle din capul locului că informaţiile pe care ţin să le dau în prezenta scrisoare se întemeiază pe faptul că, intrat la Ministerul de Externe prin concurs, în primăvara lui 1943 (după ce fusesem mobilizat aproape trei ani pe front din prima zi a războiului şi până la căderea Odessei), fusesem repartizat la Direcţia Cifrului şi Cabinetului.

După 23 august 1944, Partidul Comunist Român a devenit tot mai vizibil   Foto: afp

Datorită încrederii pe care am inspirat-o superiorilor mei - îi citez în ordine ierarhică crescândă: Camil Demetrescu, Victor Rădulescu-Pogoreanu, Grigore Niculescu-Buzeşti - am fost curând admis în foarte strâmtul grup care a fost pus la curent cu telegramele cifrate care erau schimbate cu câteva posturi diplomatice neutre, în numele Opoziţiei, în neştirea secretarului general al ministerului şi al ministrului Mihai Antonescu.

Într-adevăr capii celor trei partide politice istorice, în înţelegere cu Regele, convinşi de felul dictatorial cu care Antonescu guverna ţara în război, refuzând toate sfaturile pe care ei i le sugeraseră şi ţinând pe tânărul rege în totală ignoranţă faţă de dezbaterile din guvern şi de hotărârile luate (Regele ­Mihai, şeful constituţional al Statului, a aflat de intrarea noastră în război înpotriva URSS, prin radio BBC! (lucru mai scandalos nici că se poate închipui), luaseră iniţiativa ca, prin înalţi funcţionari ai Ministerului de Externe care împărtăşeau părerea lor că trebuie căutată neapărat o grabnică ieşire din război, să înceapă tatonări cu reprezentanţi ai Aliaţilor în mai multe capitale neutre ca Ankara, Berna, Lisabona, Stockholm. Aceasta a început după intrarea în război a Statelor Unite şi, mai cu seamă, după catastrofa de la Stalingrad, când pentru orice minte politică luminată, victoria finală a Germaniei apărea mai mult decât improbabilă.

La Lisabona, în această conjunctură, a activat consilierul de Legaţie Brutus Coste; la Berna, consilierul George Anastasiu; la Stockholm, consilierul George Duca (fiul lui I.G. Duca); la Ankara, în sfârşit, ministrul Alexandru Cretzianu, de curând numit în post. În aprilie 1944, Barbu Ştirbei, unchiul matern al lui Cretzianu, sub pretext de vizită de familie în Anglia, a plecat la Cairo, ca să înceapă, în numele Opoziţiei, negocieri de armistiţiu cu reprezentanţi ai Marii Britanii, SUA şi ­URSS.  A plecat cu ştiinţa mareşalului Antonescu, care a ţinut să-l vadă înainte, ca să-i comunice  condiţiile în care el, Conducătorul Statului, ar fi acceptat acordul la care ar fi ajuns reprezentantul Opoziţiei cu puterile Aliate.

Călătoria lui Vişoianu

La puţine săptămâni după plecarea lui Ştirbei, Maniu, principala personalitate din Opoziţie, a impus să plece la Cairo alături de Ştirbei şi diplomatul de carieră Constantin Vişoianu, om de încredere al Partidului Naţional Ţărănesc. (Călătoria lui Vişoianu a fost mai dramatică, deoarece a străbătut Bulgaria şi Turcia cu paşaport pe un alt nume.)

La propunerile părţii române, care cerea unele uşurări la teribila condiţie de „Capitulare necondiţionată" (impusă, trebuie reamintit, de SUA), Marea Britanie şi Statele Unite au dat un răspuns în termen de vreo opt zile. URSS n-a răspuns niciodată la Cairo.

Samsarul bulgar

În schimb, chiar din decembrie 1943, pe căi lăturalnice, adică prin intermediul unui samsar bulgar, a propus reprezentantului României, ministrul plenipotenţiar Frederic Nanu, ca ţara noastră să înceapă imediat negocieri  directe cu URSS, prin ambasadoarea Uniunii Sovietice la Stockholm, Alexandra Kolontay.

Nanu a transmis îndată propunerea la Bucureşti, prin telegramă cifrată. Guvernul Antonescu, răspunzând favorabil, întâlnirile Nanu-Kolontay au început. Din prima şedinţă, ­URSS a pus o condiţie preliminară, anume ca aceste contacte să nu fie cunoscute de Aliaţi, adică de Marea Britanie şi de SUA.

Cu toată această surprinzătoare condiţie, care tindea să ne lipsească de sprijinul eventual al „inamicilor" noştri probabil cei mai indulgenţi, guvernul Antonescu l-a autorizat pe Nanu să înceapă tratativele cu ambasada sovietică.

"În aprilie 1944, Barbu Ştirbei, unchiul matern al lui Cretzianu, sub pretext de vizită de familie în Anglia, a plecat la Cairo, ca să înceapă, în numele Opoziţiei, negocieri de armistiţiu cu reprezentanţi ai Marii Britanii, SUA şi URSS.''

"A scrie că sovieticii au intrat pe teritoriul României fiindcă Antonescu a fost arestat este ori o ignoranţă crasă a cursului evenimentelor, ori un neadevăr debitat conştient cu intenţia de a induce cititorii în eroare.''

"Din prima şedinţă, URSS a pus o condiţie preliminară, anume ca aceste contacte să nu fie cunoscute de Aliaţi, adică de Marea Britanie şi de SUA.''

Cine e Djuvara

Neagu Djuvara s-a născut în august 1916 la Bucureşti, într-o familie de aristocraţi. Şi-a făcut studiile la Paris, fiind licenţiat în Litere şi în Drept. În Al Doilea Război Mondial a luat parte la campania din Basarabia şi Transnistria şi a fost rănit, în apropiere de Odessa. A intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943 şi este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944 în legătură cu negocierile de pace cu URSS, reprezentată de ambasadoarea Alexandra Kolontay.

A fost numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu şi a rămas în Suedia până în septembrie 1947. După preluarea totală a puterii de către comunişti a hotărât să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale exilului românesc. În 1961 a plecat în Republica Niger, unde a stat 23 de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului Afacerilor Străine. 

A fost, de asemenea, profesor de drept internaţional şi istorie economică. Şi-a reluat şi studiile la Sorbona şi în 1972 a obţinut doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filosofie a istoriei, sub coordonarea lui Raymond Aron. După decembrie 1989 s-a întors în România, unde a fost profesor-asociat al Universităţii din Bucureşti şi a publicat mai multe cărţi bine primite de public. În anul 2010, la Editura Adevărul a apărut volumul-interviu „Un secol cu Neagu Djuvara", semnat de jurnalistul George Rădulescu.

Ordinul tânărului rege constituţional

Partea cu adevărat extraordinară a situaţiei este că, la puţine săptămâni după începerea acestor contacte „oficiale", consilierul de Legaţie  George Duca, printr-o telegramă cifrată, cu un semn iniţial deosebit, era însărcinat de Opoziţie (să-i zicem grupul de la Buftea, deoarece acolo se întruneau izolat, în conacul Ştirbei, şefii partidelor „istorice" cu cei doi sau trei tineri diplomaţi de la Direcţiunea Cifrului şi Cabinetului care erau în măsură să trimită şi să primească telegrame supracifrate cu un sistem extrem de simplu, dar eficace, care n-a fost niciodată descifrat nici de serviciile speciale ale lui Antonescu, nici de germani) să ia şi dânsul în taină contact cu sovieticii.

Aceasta deoarece şefii Opoziţiei intuiau că Antonescu, obstinat în credinţa lui că trebuie aşteptat un moment mai prielnic din punct de vedere militar, pentru eventuala semnare a unui armistiţiu, după toate discuţiile cu partea sovietică, în cele din urmă nu va face pasul necesar către ieşirea din alianţă cu Germania; deci era indispensabil să se prevadă şi o alternativă, adică înlăturarea „Conducătorului" şi semnarea mai grabnică a unui armistiţiu de către un nou guvern numit de Rege, şeful Statului. Se bănuia însă că sovieticii preferau semnarea unui tratat cu un dictator, totodată  şef al Armatei, decât cu un guvern democratic.

În plus, îşi închipuiau - prost cunoscători ai tradiţiilor româneşti - că armata nu va asculta decât de ordinul generalului dictator şi nu de ordinul tânărului rege constituţional. Se va vedea că la 23 august, după destituirea mareşalului, nicio unitate a armatei române  nu a fost neascultătoare a ordinului dat de Regele ţării.

Condiţiile cerute de Ion Antonescu

Mareşalul Ion Antonescu

Trebuie precizat acum care erau condiţiile de uşurare a „Capitulării necondiţonate" pe care le dorea Antonescu, cu toate că putuse constata din precedentul capitulării Italiei (8 septembrie 1943) că nici acea mare putere nu obţinuse nicio derogare de la capitularea necondiţionată (vom vedea ulterior că nici cele mai mari puteri ale Axei, Germania şi Japonia, nu vor primi derogări de la draconica condiţie).

Antonescu însă credea morţiş că România, putere relativ mică, putea încă discuta despre condiţii mai uşoare. Şi iată ce a cerut el la Stockholm prin Fred Nanu. Ţin să subliniez, încă o dată, că informaţiile pe care le dau aici le am direct de la cei doi negociatori români, Nanu şi Duca, cu care am fost în contact timp de trei ani (1944-1947):

1. Cerea să i se lase 15 zile ca să-i convingă pe germani să părăsească tot teritoriul românesc înainte de semnarea unui armistiţiu şi de ocuparea ţării de către armata sovietică.

2. Cerea, de asemenea, ca după ocuparea ţării de către sovietici în înaintarea lor, un judeţ din vestul ţării să rămână fără prezenţă militară sovietică pentru ca acolo să funcţioneze nestingherite guvernul şi toate organele administrative centrale ale ţării.

Cine nu vede astăzi că ambele cerinţe erau cu totul iluzorii?

A. Dacă guvernul român înştiinţa partea germană că intenţiona să semneze un armistiţiu, germanii cu forţele lor din ţară (de pildă, forţele antiaeriene de la Ploieşti) ­i-ar fi arestat pe Antonescu şi pe toţi membrii guvernului şi i-ar fi înlocuit îndată cu Horia Sima şi cu legionarii „ţinuţi în rezervă". Este exact scenariul ce se va desfăşura peste câteva luni la Budapesta.

B. A-şi închipui că păstrarea unei zone (limitate) fără prezenţă de trupe sovietice, în jurul sediilor guvernului român, prezenta vreun interes, când jumătate din Europa ar fi fost ocupată de forţele sovietice, era o naivitate care ilustrează dramatic nenorocirea pentru ţară, ca un ofiţer, valoros pe plan militar, să se prefacă în om politic nepriceput, dar atotputernic şi stăpânit de un orgoliu nemăsurat.

Armistiţiul în numele unui nou guvern

Dau aici, pe baza surselor celor mai autentice, întreaga lămurire privitor la pretinsa „taină". A sosit într-adevăr, la Direcţiunea Cifrului şi Cabinetului, în dimineaţa de 23 august 1944, aşadar înainte de dramatica întâlnire de la Palatul Regal la mijlocul zilei, o telegramă de la Stockholm. Cel care a expediat-o a fost Consilierul de Legaţie George Duca. Cum am spus mai sus, el e cel care, de luni de zile, ducea cu ambasada sovietică negocieri în numele Opoziţiei, paralel cu ale ministrului  Nanu şi fără ştirea lui.

Or, în dimineaţa de 23 august, sovieticii, constatând că în ciuda derutei armatei române în faţa puternicului atac din 19-20 august, mareşalul Antonescu încă nu se hotăra, după trei zile,  să ceară armistiţiu, s-au resemnat să accepte ipoteza care, cum am spus, li se părea mai riscantă, de a semna armistiţiul cu un nou guvern, format de Opoziţie. În acest scop, ambasada sovietică l-a convocat urgent pe Duca, cerându-i să comunice Opoziţiei că acceptă ideea trimiterii peste liniile sovietice a unui reprezentant al Opoziţiei, în persoana generalului Aldea, împuternicit să negocieze termenii armistiţiului în numele unui guvern numit de Rege, după demiterea lui Antonescu.

Regele Mihai (primul din dreapta) l-a însoţit pe Ion Antonescu (în centru) pe front, în 1941  Foto: corbis

Telegrama fără obiect

Acesta a fost conţinutul telegramei expediate de ­Duca la sfârşitul dimineţii lui 23 august, prin sistemul supracifrat de care am vorbit mai sus. Telegrama va fi fost aşadar descifrată la minister la Direcţiunea Cifrului şi Cabinetului, de vreunul dintre tinerii care erau admişi în „complot" şi comunicat numai lui Grigore ­Niculescu-Buzeşti. Întrucât acesta s-a aflat alături de Regele Mihai, împreună cu alţi doi-trei consilieri ai regelui, ca de pildă diplomatul Ioan Mocsony-Stârcea, la dramatica întâlnire cu mareşalul în după amiaza aceleiaşi zile, e de presupus că a păstrat cu el acea telegramă devenită fără obiect după arestarea mareşalului şi formarea noului guvern în care el devenea ministru de Externe.

Exemplarul raportului, la Stanford

După elucidarea „tainei", mai am datoria să raportez aici, pe scurt, şi scopul trimiterii mele la Stockholm de către guvernul Antonescu, în dimineaţa lui 23 august 1944, şi cuprinsul instrucţiunilor pe care mi le-a dat Mihai Antonescu, vice-prim ministru şi ministru de Externe, în noaptea de 22 către 23 august 1944.

S-ar putea ca rezumatul prezent să nu mai fie atât de amănunţit ca raportul pe care l-am redactat la Stockholm la sosirea mea la 24 august 1944, din care am dat o copie ministrului Fred Nanu (rechemat în dimineaţa lui 24 august) şi alta lui George Duca, numit de noul guvern, tot atunci, însărcinat cu afaceri. În aceeaşi telegramă, eu eram numit secretar de legaţie la Stockholm, deoarece întoarcerea mea în ţară devenise deocamdată imposibilă, din pricina „răsturnării alianţelor". Exemplarul raportului meu încredinţat lui Duca a fost depus de acesta când, după rechemarea lui de către guvernul comunist, s-a refugiat în SUA, la un fond român la Universitatea Stanford, unde acum poate fi oricând consultat, pentru confirmarea declaraţiilor mele actuale - după 67 de ani.

Tânărul curier

Trimiterea unui mesaj la Stockholm se datora hotărârii mareşalului, la 22 august (stătuse o zi şi jumătate în Bucureşti), de a răspunde în sfârşit, după o şovăire de trei luni, propunerii sovietice din 30 mai. Faptul însă că, în loc de a trimite îndată o telegramă cifrată ministrului Nanu cu instrucţiunea de a relua legătura cu doamna Kolontay, operaţie care ar fi cerut - la minister şi apoi la legaţia din Stockholm - cel mult o oră, se lua riscul de a trimite mesajul printr-un tânăr curier care pleca, regulamentar, a doua zi, cu valizele de curier diplomatic, consider că e de o gravitate excepţională.

Acea călătorie lungă se făcea în condiţii extrem de riscante de bombardamente aliate şi de nesosire a curierului la Stockholm. Vădit, mareşalul se obstina să tragă de timp şi, în cazul prezent, să amăgească Opoziţia că el e gata să semneze armistiţiul. Amănuntele tragicomice ale călătoriei mele de 36 de ceasuri, de la Bucureşti la Stockholm, vor dovedi din plin că riscul de nesosire era real.

Minciuna din „Oglinda"

În filmul „Oglinda" al lui Sergiu Nicolaescu există o minciună: se spune că a existat o telegramă cu un răspuns favorabil de la Soviete! Asta e o legendă care s-a răspândit foarte repede.

"Se bănuia că sovieticii preferau semnarea unui tratat cu un dictator, totodată şef al Armatei, decât cu un guvern democratic.''

"Trimiterea unui mesaj la Stockholm se datora hotărârii mareşalului, la 22 august, de a răspunde în sfârşit propunerii sovietice din 30 mai.''

"Vădit, mareşalul se obstina să tragă de timp şi, în cazul prezent, să amăgească Opoziţia că el e gata să semneze armistiţiul.''

Instrucţiunile primite de Neagu Djuvara în noaptea de 22 spre 23 august 1944

Raportez, de asemenea, pe scurt, instrucţiunile pe care mi le-a dat în noaptea de 22 către 23 august 1944 Mihai Antonescu, vice-prim ministru şi ministru de Externe. Era aproape miezul nopţii şi trebuia, înainte de a lua avionul, să mă întorc la Snagov, unde direcţiunea noastră era evacuată de la începutul lui mai, după primele mari bombardamente americane şi britanice asupra Bucureştilor, ca să preiau valizele de curier.

Alexandra Kolontay, ambasadoarea URSS la Stockholm

Calitatea mea era doar de ataşat de legaţie (primul rang în ierarhia diplomatică; voi avea 28 de ani o lună mai târziu). Eram desemnat de Piki Pogoneanu, în împrejurări pe care nu mai e cazul să le povestesc aici, ca să fiu, eu, a doua zi, „curierul diplomatic" către Stockholm.

Direcţiunea Cifrului şi Cabinetului avea monopolul acestor trimişi, în general lunar, cu corespondenţa ministerului către ambasade, legaţiuni şi consulate. Faptul că, în acel caz, curierul era, pe deasupra, însărcinat cu misiunea neobişnuită şi gravă de a transmite noi instrucţiuni pentru reluarea negocierilor de armistiţiu, era cu totul excepţional.

Mihai Antonescu, nervos şi obosit

De aceea, cu doar câteva ceasuri înainte, Mihai Antonescu ordonase să nu mai plece în diversele direcţii curierii dinainte întâmplător orânduiţi. Făcuse însă două excepţii, fiindcă tinerii desemnaţi îi inspirau încredere: Emil Ciurea pentru Ankara şi eu pentru Stockholm. Mă primeşte aşadar în toiul nopţii. L-am găsit - era firesc - foarte nervos şi obosit. Mi-a spus că, din pricina situaţiei dezastruoase de pe front, domnul mareşal se hotărâse să reia negocierile de armistiţiu duse de câteva luni cu ambasadoarea sovietică la Stockholm.

Reamintind insistenţele pe care de săptămâni de zile le făcea, în telegramele sale, ministrul Nanu, ca guvernul nostru să dea, în fine, un răspuns sovieticilor care, de trei luni de zile, cum am spus mai sus, acceptaseră acele condiţii puse de mareşal, a vrut să-mi explice mai întâi, spre a le comunica domnului Nanu, motivele pentru care s-a ezitat până atunci. Discursul mi s-a părut confuz. Reţin doar două dintre motive: 1. speranţa păstrată încontinuu de mareşal, să se ivească pe frontul germano-sovietic un moment mai prielnic pentru încheierea unui armistiţiu; 2. un zvon care fusese raportat, că ar fi existat contacte secrete germano-sovietice.

În cazul în care ar fi dus la un armistiţiu germano-sovietic, noi ne-am fi aflat în postură falsă. Mărturisesc că, pe moment, n-am înţeles prea bine cum de puteam să fim reţinuţi, vreme de trei luni, de un simplu zvon - lansat, fără îndoială, intenţionat, de unul sau de celălalt dintre cei doi mari adversari. A adăugat însă că situaţia creată de spargerea frontului germano-român în zilele de 19-20 august l-au convins pe mareşal de necesitatea reluării negocierilor de la Stockholm. În acest scop, domnul Nanu trebuia s-o întrebe pe doamna Kolontay: 1. dacă partea sovietică accepta să reia dialogul; 2. dacă, în caz afirmativ, condiţiile acordate la 30 mai erau încă valabile.

Soldaţii nu s-au mai bătut bine

Mi-a spus apoi un lucru atât de extraordinar, încât mă tem să nu fiu crezut pe cuvânt: domnul Nanu trebuia să dea părţii sovietice ca nou argument că România doreşte sincer pacea faptul că soldaţii români, în faţa ultimei ofensive sovietice, nu s-au mai bătut bine.

Argumentul mi s-a părut, pe loc, atât de insolit încât, cu toată vârsta mea şi scurta mea experienţă diplomatică, am îndrăznit să-l întrerup pe ministru, chiar pe un ton vehement, rugându-l să mă ierte că mă încumet să-l contrazic, zicându-i că un asemenea argument nu trebuia în niciun caz înaintat la deschiderea unor negocieri finale, căci implicau renunţarea dinainte a continuării rezistenţei, în cazul în care am fi constatat, la urma urmei, imposibilitatea de a încheia armistiţiul în condiţiile impuse.

Mihai Antonescu a acceptat întâmpinarea mea şi mi-a zis: „Ai dreptate! Mai bine să nu spună asta!". Am plecat de la acea memorabilă audienţă cu dramatica impresie că „număru' doi" al regimului era, în acel moment tragic, cu totul descumpănit şi cu un singur gând, să scape cel puţin el. Am dedus-o pe loc când, înainte de despărţire, mi-a spus că intenţiona să plece a doua zi la Ankara, ca să vadă el, acolo, ce-am mai putea aştepta de la Turcia şi de la anglo-americani...

"Direcţiunea Cifrului şi Cabinetului avea monopolul acestor trimişi, în general lunar, cu corespondenţa ministerului către ambasade, legaţiuni şi consulate.''

"Domnul Nanu trebuia s-o întrebe pe doamna Kolontay: 1. dacă partea sovietică accepta să reia dialogul; 2. dacă, în caz afirmativ, condiţiile acordate la 30 mai erau încă valabile.''

Intenţia mareşalului Antonescu, neserioasă

Peripeţiile drumului de la Băneasa la Stockholm via Viena-Berlin (cu o noapte la Berlin) le-am povestit în cartea mea „Amintiri din pribegie" (Albatros, 2002; Humanitas, 2005, 2006, 2010). Voi spune aici doar foarte pe scurt: 1. a fost cât pe-aci să nu fiu acceptat la Viena, la schimbarea de avion, din cauza excesului meu de valize; 2. la Berlin nu m-a aşteptat nimeni din partea ambasadei române, evacuate la 70 de kilometri de Berlin; 3. marele hotel Adlon la care am ajuns, după ce îndrăznisem să cer telefonic la Auswärtiges-Amt (Ministerul de Externe), o maşină specială „pentru a duce curierul român la Stockholm, de la aeroport la hotel", nici pomeneală să aibă loc în acea noapte pentru mine; după ore de aşteptare înfrigurată la poarta hotelului am întâlnit, în fine, ca prin minune, trei tineri români de o inconştienţă incredibilă, care mi-au găsit loc în alt hotel şi m-au luat la cină împreună cu o tânără aristocrată nemţoaică cu care doreau să mă ia în acea seară la un club să dansăm!

Tragi-comedia

Unii cititori vor crede că spun braşoave, ca să-mi bat joc de ei. E, din păcate, adevărul greu de închipuit, privitor la drumul pe care l-a făcut mesagerul mareşalului Antonescu la Stockholm pentru reluarea negocierilor de armistiţiu. Să mai adăugăm că această tragi-comedie suprarealistă avea loc câteva ceasuri după ce mareşalul Antonescu fusese demis şi arestat. Tinerii români m-au dus totuşi la noul hotel. N-a fost bombardament în acea noapte.

La cinci dimineaţa, tinerii, după o noapte de chef, au venit la vreme să mă ducă la aeroport. Am rămas în pană de benzină pe drum... dar, alergând tuspatru cu geamantanele în ­mâini, am sosit la vreme să găsesc un ultim loc liber în micul avion de Stockholm şi să sosesc, evident degeaba, la legaţiunea română, unde iarăşi nu eram aşteptat. E totuşi bine să se ştie barem azi, de la un martor ocular, ce neserioasă a fost intenţia mareşalului Antonescu de a negocia la vreme condiţii acceptabile cu sovieticii.

Şi să se termine odată cu „povestea telegramei de la Stockholm de la 23 august, prin care URSS acceptă condiţiile de armistiţiu ale mareşalului Antonescu"! E scandalos că unele organe de presă şi chiar unii „istorici de meserie" refuză în continuare mărturia a, pesemne, ultimului martor ocular al evenimentului de acum 67 de ani.

28 de ani avea Neagu Djuvara în august 1944, când a fost trimis la Stockholm.

Anunţul preşedintelui Băsescu că în prezent ne încălzim cu gaz rusesc, ca şi cel al UE că livrările Gaz­prom au scăzut şi cu 30% subliniază dramatic cât de dependentă este Europa de gazul ru­sesc. Dar veştile rele nu se opresc aici: proiectul gazoductului Nabucco, susţinut de UE, inclusiv România, se apropie de colaps. Ţara noastră păstrează totuşi câteva alternative, date inclusiv de drepturile de exploatare a unei părţi dintr-un câmp gazeifer din Marea Caspică.

Cel mai mare defect de design al Nabucco a fost faptul că din acţionariat lip­seş­te o companie producătoare, care să asigure că gazoductul va fi alimentat cu gaz. Din cei şase acţionari curenţi - companii naţionale din Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria plus germanii de la RWE - nici unul nu are acces la producţie. Câmpul Shah Deniz din Azerbaidjan, de unde Nabucco plănuia să aducă gaz în Europa, este deţinut şi dezvoltat de un consorţiu condus de British Petroloeum şi de compania azeră SOCAR. Astfel că prima lovitură mortală a fost dată Nabucco în octombrie, când British Petroleum a anunţat un proiect alternativ.

Totuşi, România nu este total scoasă din jocul gazului caspic. Ţara noastră deţine, prin Romgaz, dreptul de exploatare asupra 10% dintr-un al doilea câmp gazeifer din Marea Caspică, Shah Deniz2, şi depinde de autorităţile de la Bucureşti să valorifice la maximum aceste drepturi. Ministerul Economiei ne-a confirmat că se poartă negocieri, dar nu a putut da detalii asupra naturii şi rezultatelor acestora.

Prima lovitură: South East Europe Pipeline (SEEP)

Varianta propusă de BP urmează acelaşi traseu ca Nabucco-Azerbaidjan-Turcia-Bulgaria-România-Austria-Germania, dar are două avantaje insurmontabile: are asigurată alimentarea cu gaz la o capacitate de 10 miliarde de metri cubi (faţă de 31 miliarde metri cubi, cât este prevăzută pentru Nabucco) şi este mai ieftină. Costul Nabucco a fost estimat iniţial la 8 miliarde de euro, dar managerii austrieci ai proiectului au recunoscut că acesta se poate ridica până la 12-14 miliarde euro. BP propune folosirea reţelelor de conducte existente şi construcţia unor interconectori care să lege infrastructura ţărilor de tranzit. Având gazul asigurat şi la un cost semnificativ mai redus, SEEP are toate şansele să câştige cursa.

Al treilea avantaj al SEEP este că poate fi realizată până în 2017, dată la care va începe faza a doua a dezvoltării câmpului de la Shah Deniz, moment în care cele 10 miliarde metri cubi vor deveni disponibile. Or, este cel puţin îndoielnic că Nabucco va fi terminată până la acea dată. Din acest motiv, este puţin probabil ca BP şi consorţiul producător, care trebuie să anunţe la începutul acestui an rezultatele unei licitaţii pentru gazul azer, vor alege Nabucco drept câştigătoare. SEEP nu poate satisface obiectivul strategic al Nabucco - independenţa energetică a Europei, dar alte proiecte ar putea.

Lovitura a doua: Trans-Anatolian Gas Pipeline (TAGP)

La mijlocul lunii noiembrie, Azerbaidjanul şi Turcia au anunţat un nou proiect de aducere a gazului azer în Europa - Trans-Anatolian Gas Pipeline, care să traverseze Turcia şi să se oprească la graniţa bulgară, de unde să îşi găsească drumul spre Europa pe diferite căi. Proiectul ar utiliza mare parte din infrastructura deja existentă care ar urma să fie dezvoltată până la o capacitate de 30 mld. m³, foarte apropiată de obiectivul strategic al Nabucco.

TAGP are două avantaje uriaşe faţă de Nabucco. Primul este că are asigurată finanţarea. Anul trecut de Crăciun a fost semnat memorandumul prin care s-a stabilit că SOCAR, compania naţională azeră, va deţine 80% din acţiuni, iar azerii stau pe rezerve financiare uriaşe, în vreme ce finanţarea Nabucco este în continuare nesigură. Al doilea avantaj este că este susţinut de Statele Unite, care vede în proiect o alternativă realistă şi mai ieftină la Nabucco, care va îndeplini aceleaşi obiective strategice: asigurarea unei mai mari independenţe energetice a Europei şi consolidarea importanţei strategice a Turciei şi Azerbaidjanului.

Opţiunea României, AGRI

Acţionarii nu au anunţat cum va continua conducta din Bulgaria, dar au sugerat că doresc o cale considerabil mai scurtă decât cea a Nabucco, ceea ce înseamnă că România va fi lăsată, mai mult ca sigur, în afara traseului gazului caspic. Aici ar putea intra în joc alte două proiecte rivale - Interconectorul Turcia-Grecia-Italia (ITGI) şi Conducta Trans-Adriatică (TAP, prin Grecia,  Albania, spre Italia). Singura şansă care pare suficient de realistă pentru România - una dintre cele mai entuziaste susţinătoare ale Nabucco - este realizarea proiectului AGRI care presupune transportul gazului azer prin Georgia şi apoi sub formă de gaz natural lichefiat până la Constanţa.

În era post-Nabucco

În luna ianuarie au urmat alte două lovituri date proiectului european. Mai întâi, la mijlocul lunii, concernul german RWE a anunţat că doreşte să îşi reconsidere poziţia asupra participării la Nabucco şi se gândeşte să îşi reorienteze priorităţile spre TAGP. RWE a fost adusă în concernul Nabucco pentru a linişti îngrijorările băncilor care ezitau să finanţeze proiectul, or, fără RWE, şansele de a obţine bani pentru Nabucco scad aproape de zero. Apoi, pe 31 ianuarie, guvernul turc a anunţat că nu mai consideră Nabucco o prioritate naţională, urmând să concentreze tot asupra TAGP.

În aceste condiţii, SEEP şi TAGP devin principalele favorite la transportul gazului caspic, în vreme ce Nabucco pare să îşi trăiască ultimele zile. Potrivit analistului Vladimir Socor de la Jamestown Foundation, „în mod clar, politica gazului caspic a intrat în era post-Nabucco".

Şi South Stream?

În decembrie, Turcia şi-a dat acordul pentru tranzitul conductei ruseşti South Stream pe platoul său continental, încă o lovitură dată Nabucco. Conducta ar urma să aducă 62 mld. m³ de gaz pe sub Marea Neagră până în Bulgaria, de unde să îl transporte prin Serbia, Croaţia şi Slovenia spre Italia şi Austria, ocolind România. Prin South Stream, Gazprom ar urma să îşi consolideze dominaţia asupra pieţei europene a gazelor, Rusia şi-ar întări influenţa strategică în Balcani, în vreme ce poziţia României ar fi fragilizată. Multe ţări s-au arătat ostile South Stream, inclusiv guvernul actual al Bulgariei, dar lucrurile s-ar putea schimba. Bulgaria a fost una din ţările care au reclamat săptămâna trecută o reducere de 25-30% a livrărilor de gaz rusesc. Gazprom a susţinut că şi-a respectat întru totul obligaţiile contractuale, că ar fi livrat în întregime cantităţile cerute şi a indicat drept vinovată Ucraina, care ar fi reţinut mai mult gaz decât i se cuvenea. Această acuzaţie este perfect plauzibilă pentru că obicieiul ucrainenilor de a-şi „trage" gaz necuvenit din conductele care le tranzitează teritoriul este bine documentat.

În condiţiile în care problema ucraineană nu va fi rezolvată curând, o soluţie care ocoleşte această ţară cum este South Stream ar putea deveni atrăgătoare pentru europeni.

South Stream se confruntă cu două probleme majore. Prima este de natură tehnică şi priveşte capacitatea de a instala conductele şi de a transporta gazul la adâncimile pe care le atinge Marea Neagră şi a doua este financiară. Având în vedere dimensiunile şi compexitatea tehnică ale proiectului, costul realizării acestuia se poate ridica până la 30 miliarde de euro. Dar, după o iarnă europeană ca aceasta, este posibil ca Gazprom să nu aibă nici o problemă în asigurarea fondurilor necesare, iar dependenţa Europei de gazul rusesc ar putea deveni cronică. 

8 miliarde euro - la atât au fost estimate iniţial costurile gazoductului Nabucco, dar managerii austrieci ai proiectului au recunoscut că acestea se pot ridica până la 12-14 miliarde euro.

Ninsorile abundente din ultimele zile, dar şi frigul prognozat pentru următoarea săptămână şi jumătate pot da peste cap pregătirile făcute pentru Steaua - Twente. Vremea, coroborată şi cu problema acoperişului retractabil de pe Naţional Arena, va crea un context de coşmar atât pentru cei 55.000 de stelişti din tribune, cât şi pentru jucătorii lui Ilie Stan.

Partida pe care echipa lui Ilie Stan o va disputa în şaisprezecimile Europa League reprezintă o adevărată provocare pentru organizatori. Eforturile care se fac pentru un Steaua - Twente fără cusur au şanse mari să fie anulate de condiţiile atmosferice de coşmar.

Spectatorii vor îngheţa
"Acoperişul interior protejează zonele destinate publicului, fiind proiectat să suporte sarcini de ploaie şi grindină. Mai mult, în cazul unui eveniment neprevăzut, acoperişul poate fi operat manual", este prezentarea făcută pe site-ul oficial al Naţional Arena acoperişului retractabil al stadionului. Realitatea e alta, însă, iar cei 55.000 de spectatori pe care conducerea roş-albaştrilor îi aşteaptă peste 10 zile pe Naţional Arena trebuie să fie foarte atenţi la ceea ce vor îmbrăca pentru seara din 16 februarie.

Prognoza pentru ziua partidei nu este una încurajatoare: -4 grade la ora partidei, plus o ninsoare zdravănă în jurul prânzului. Cum acoperişul retractabil va fi deschis din cauza clauzei care interzice închiderea acestuia când temperaturile sunt mai mici de 15 grade, cei care vor fi în tribune la ora meciului trebuie să fie pregătiţi pentru un frig pătrunzător.

Spectacol în mocirlă
Site-ul oficial al stadionului contrariază din nou: "Avantajul acoperişului retractabil rezidă şi din protejarea gazonului indiferent de anotimp". În realitate, ninsorile şi ploile care vor curge din belşug în zilele de dinaintea partidei vor avea un efect devastator pentru gazon. Chiar dacă va fi schimbat, covorul de iarbă va fi afectat de precipitaţii. Specialiştii chiar se aşteaptă ca la ora meciului suprafaţa verde să se transforme într-o mocirlă care nu ar încuraja deloc spectacolul.

234 de milioane de euro a costat construirea Arenei Naţionale

Poziţia UEFA | "Închidem stadionul dacă gazonul e prost"
Forul european a răspuns unei solicitări ProSport referitoare la începerea lucrărilor de renovare a gazonului de la Naţional Arena. UEFA spune că, în mod normal, Steaua poate juca toate fazele competiţiei până la finală, dar şi că, în cazul în care suprafaţa de joc devine impracticabilă, stadionul va fi închis.

Primăria evită să dea un răspuns final în ceea ce priveşte lucrările de renovare, FRF-ul tace, iar UEFA este singura care decide când vor începe pregătirile pentru finala de pe 9 mai. "Regula standard prevede ca ultimul meci până la finală să fie cu 15 zile înainte. Totodată, această regulă se poate schimba în cazul în care inspectorii UEFA decid că gazonul trebuie schimbat sau protejat", se arată scris într-un mail primit la redacţia ProSport din partea forului european. (Cristi Voinea)

---

Oprişan: "Condiţia e să nu mai ningă"

Adrian Oprişan, cel a cărui firmă a montat iniţial gazonul pe Naţional Arena, calculează şansele unui Steaua - Twente impecabil
Domnule Oprişan, în condiţiile meteorologice actuale, în ce stare credeţi că se va prezenta gazonul peste 10 zile, la meciul Stelei?
Lucrurile sunt foarte simple, din punctul meu de vedere. Pentru un gazon bun spre foarte bun nu trebuie să ningă sub nicio formă. Dacă se întâmplă, atunci vor apărea problemele.

În ziua meciului este prog­nozat că va ninge. Ce înseamnă acest lucru?
Important e să nu ningă în timpul meciului, pentru că zăpada care se va depune înaintea partidei poate fi îndepărtată manual. O problemă ar fi să ningă abundent în timpul meciului.

"Probabil că se va schimba gazonul"

Nu există, totuşi, sistemul de încălzire a gazonului?
Ba da, dar zăpada se aşează pe vârful firului de iarbă, iar încălzirea se face doar la nivelul solului, adică la rădăcina firului. Vă spun că nu există pe tot mapamondul un sistem de încălzire care să facă faţă unei ninsori bogate cum a fost, de exemplu, la Steaua - Villarreal, în urmă cu şapte ani.

Ce alte condiţii trebuie întrunite pentru un gazon bun?
Probabil se va schimba gazonul cu o săptămână înainte de meci şi e important ca vremea să fie caldă. În plus, avem nevoie de o sursă care să ne furnizeze un gazon colorat verde, viu, nu unul palid. Cred că singura soluţie este Olanda.

REMEMBER | Au eliminat Valencia pe mocirlă
Pentru cei mai superstiţioşi dintre stelişti, problema vremii poate fi una extrem de importantă şi cu rădăcini bine înfipte în trecut. Sezonul 2004/2005, cel în care Steaua s-a calificat pentru prima dată după 15 ani în primăvara europeană, a adus pentru roş-albaştri "dublele" cu Valencia şi Villarreal. Dacă în duelul cu "liliecii" mocirla i-a ajutat, eliminând deţinătoarea trofeului, ninsoarea a fost piază rea pentru stelişti. Manşa tur a "dublei" cu "Submarinul galben", din Ghencea, a fost amânată o săptămână din cauza ninsorii abundente, iar ulterior Steaua a fost eliminată de Villarreal după 0-0 acasă şi 0-2 în Spania.

Peste 250 de localităţi din 16 judeţe sunt afectate din cauza ninsorii, viscolului şi poleiului, a declarat, duminică seara, secretarul de Mihai Capră. Cele mai afectate judeţe sunt Vrancea, Buzău, Ialomiţa şi Galaţi, acolo unde ninsorile şi viscolul vor avea intensitate maximă astăzi, după ora 14.00.

138 de localităţi din ţară nu au curent electric.

Toată reţeaua de drumuri naţionale din judeţele Galaţi, Brăila, Ialomiţa, Vrancea, Buzău, Călăraşi şi Tulcea este, la această oră, închisă. De asemenea, circulaţia este întreruptă pe Autostrada A2 Bucureşti-Cernavodă, dar şi pe alte 15 drumuri naţionale.

Centrul INFOTRAFIC din Inspectoratul General al Poliţiei Române informează, de asemenea, că nu este permisă circulaţia pe DN2, DN3, DN4, de la ieşirea din Bucureşti, pe raza judeţului Ilfov, către judeţele Ialomiţa şi Călăraşi.

Imaginea este absolut incredibilă: 11 bebeluşi cât antebraţului, aliniaţi unul lângă altul, iar alături o echipă medicală fericită că, până acum, totul pare să decurgă normal!

Până în acest moment, informaţiile sunt relativ puţine: se ştie clar că mama celor 11 bebeluşi este o indiancă. Cel mai probabil, sarcina-fenomen a fost rezultatul unei fertilizări in vitro.

Femeia a născut la un centru med

Preşedintele american Barack Obama a apreciat că Israelul nu a luat încă o decizie cu privire la un eventual atac asupra instalaţiilor nucleare din Iran.

"Nu cred că Israelul a luat o decizie" cu privire la bombardarea instalaţiilor nucleare iraniene, a declarat Obama într-un interviu acordat postului american de televiziune NBC.

"Principala mea prioritate rămâne securitatea Statelor Unite. Dar şi securitatea Israelului", a continuat preşedintele, reafirmând preferinţa sa pentru o soluţie diplomatică în conflictul cu Iranul.

"A fost foarte clar, vom face tot posibilul pentru a împiedica Iranul să obţină arma nucleară şi să creeze o cursă a înarmării într-o regiune explozivă", a adăugat el.

Premierul Emil Boc a anuntat luni ca a decis sa depuna mandatul Guvernului, urmand ca presedintele Traian Basescu sa nominalizeze, dupa consultarile de la Palatul Cotroceni, un alt premier.

"Am luat decizia de a depune mandatul guvernului", a anuntat Emil Boc la finalul unei scurte sedinte de Guvern, precizand ca a luat aceasta decizie "pentru a detensiona situatia politica din tara, dar si pentru a nu pierde ceea ce romanii au castigat cu atatea suferinte".

Acesta a tinut sa le multumeasca tuturor ministrilor, dar si presedintelui Traian Basescu pentru colaborare, precum si liderilor partidelor din coalitia de guvernare care au sustinut acest guvern in perioada grea de criza din ultimii ani.

"Ma adresez cu sinceritate, uitandu-ma in ochii romanilor: Le multumesc, ei au fost aceia care au salvat Romania, polticienii si-au facut doar datoria", a mai adaugat Emil Boc, precizand inca o data ca este constient ca prin masurile luate, Guvernul demisionar i-a "necajit" pe multi dintre romani.

Antonie Solomon, primarul in functie al Craiovei, va parasi in cele din urma UNPR si va trece cu arme si bagaje, dar si cu cele 60% procente de incredere din partea craiovenilor, in partidul lui Dan Diaconescu.

Ing. Mihai Cilibiu - Presedinte PP-DD Dolj

"Am avut doua, trei intalniri recente cu Dl. Antonie Solomon si mi-a confirmat ca la momentul oportun va face pasul catre noi, inainte de alegeri, insa nu este acum momentul din cauza dosarul de coruptie fabricat de PDL-sti", ne-a declarat in exclusivitate Dl. Ing. Mihai Cilibiu, presedintele PP-DD Dolj.

Conform surselor noastre, apropiate primarului oltean, Solomon doreste sa isi rezolve in instanta dosarul fabricat la ordinul expres al lui Radu Berceanu si al Elenei Udrea, dosar care daca va fi finalizat cu o condamnare, fie ea si cu suspendare, ii va interzice acestuia sa candideze pentru un nou mandat in Banie.

Potrivit lui Mihai Cilibiu, oamenii de valoare care au facut ceva pentru Craiova, inclusiv Antonie Solomon, isi au mereu locul in partidul lui Dan Diaconescu.

Preşedintele va testa susţinerea pentru un premier tehnocrat, azi, la consultările de la Cotroceni.

Decizia cu privire la soarta premierului este în mâinile lui Traian Băsescu şi întreaga clasă politică aş­teaptă următoarea mutare a acestuia. Partidele vor afla in­tenţiile preşedintelui la con­sultările ce vor avea loc astăzi la Cotroceni.

Surse din cadrul coaliţiei guvernamentale spun că, dincolo de agenda oficială, Băsescu va testa părerea şi susţinerea partidelor pentru un guvern cu un premier tehnocrat, dar cu componenţă politică, pe structura actualei majorităţi parlamentare PDL-UNPR-UDMR.

De alt­fel, în pregătirea evenimentului, sâmbătă, câţiva dintre liderii PDL au fost la Cotroceni. Printre numele vehiculate ca posibili premieri sunt Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, dar şi consilierul acestuia, Lucian Croitoru. La bursa premierilor mai sunt cotaţi şi George Maior, şeful SRI, şi Mihai Răzvan Ungureanu, şeful SIE.

Victor Ponta se duce la Cotroceni decis să ceară demisia lui Traian Băsescu. Surse din USL spun că Uniunea nu va accepta un premier tehnocrat cu miniştri politici, ci va solicita un cabinet compus integral din specialişti fără afiliere politică.

Schimbarea premierului va fi însoţită şi de o remaniere, numele celor vizaţi fiind cele care se vehiculează încă din toamna anului trecut. Surse din cadrul coaliţiei spun că nu ar fi exclus ca, odată cu aceasta, Marko Bela să se retragă din funcţia de vicepremier, în favoarea actualului ministru al Culturii, Kelemen Hunor.

Sâmbătă seară, în Sala Mare a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale” din Capitală, actorii au fost nevoiţi să joace piesa „Vizita bătrânei doamne” într-un frig cumplit care i-a obligat şi pe spectatori să rămână îmbrăcaţi ca afară.

Actorii Maia Morgenstern şi Ovidiu Cuncea au povestit, pentru „ring”, cum reuşesc să joace rolurile pe o scenă îngheţată. Ei motivează situaţia atât din cauza lucrărilor de reamenajare a teatrului, cât şi a neglijenţei celor din conducerea instituţiei.

„Noi, ăştia bătrânii, trăim a doua tinereţe”
Contactată de „ring”, Maia Morgenstern a declarat cu tristeţe că îşi aminteşte de regimul comunist. „Noi, ăştia bătrânii, o spunem cu absolută amărăciune, cu un fel de tristeţe şi umor amar, că trăim a doua tinereţe... În anii ‘80 era fix aşa, poate mai puţin grav. Să trimiţi spectatorii acasă?! Niciodată n-am făcut-o! Mi se pare lipsă de responsabilitate... Azi e mai cald în teatru, gura mică! Sechelele le vom îndura mâine, poimâine... E o umilinţă să joci în aceste condiţii. Ieri am îngheţat (pe scenă - n.r.) de nu mai puteam să-mi mişc degetele, am înţepenit şi asta nu poate fi dres de nimic.

Grecia are datorii publice estimate la 360 de miliarde de euro, datorii de la care a pornit cea mai gravă criză economică cu care s-a confruntat Uniunea Europeană până acum. Într-o reprezentare grafică, site-ul demonocracy.info a pus această sumă în formă fizică, în bancnote de câte 100 de euro, în mai multe tiruri.

Grecia, care este cea mai îndatorată ţară din Europa atunci când valoarea datoriei este comparată cu Produsul Intern Brut, are cele mai mari datorii către Banca Centrală Europeană, care deţine obligaţiuni elene în valoare de 55 de miliarde de euro. Creditori importanţi mai sunt însă şi guvernele ţărilor din zona euro. Băncile greceşti şi cipriote au cea mai mare expunere dintre instituţiile private, în valoare de aproape 74 de miliarde de euro.

Pe platforma unui tir încap 2 miliarde de euro.

 

De exemplu, Grecia are datorii faţă de Marfin Bank în valoare de 2,3 mld. euro. Aşa ar arăta această sumă încărcată în camioane.

Datoriile faţă de UE arată mult mai spectaculos.

Astfel, datoria Greciei ar încăpea pe 180 de tiruri. Dacă însă fiecare bancă sau instituţie vrea ca banii săi să fie transportaţi individual, şi nu la comun, atunci va fi nevoie de 189 de tiruri. Grecia mai trebuie acum însă să şi facă rost de aceşti bani.

Producătorul de sisteme de siguranţă auto Autoliv România, care face parte din grupul suedez Autoliv cu vânzări globale de circa 7,2 mld. dolari în 2010 şi 43.000 de angajaţi, a anunţat că-şi extinde activitatea pe piaţa locală, odată cu achiziţionarea unei facilităţi de producţie în localitatea Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna.

Noua locaţie a companiei cuprinde 37.000 mp de teren, din care 12.000 mp construiţi şi a fost achiziţionată de la producătorul de pantaloni, LRO din Sfântu Gheorghe, companie controlată de omul de afaceri Keresztes Zoltán. În urma acestei tranzacţii, Autoliv va creşte portofoliul de produse din România, urmând să fabrice în Sfântu Gheorghe volane, pe care le va vinde marilor producători auto din Europa Centrală şi de Est.

''Noua unitate din Sfântu Gheorghe va începe să producă din a doua jumătate a acestui an, astfel că vor fi create peste 600 de noi locuri de muncă. În acest proiect'', a declarat pentru pentru ZF Transilvania Ionel Fierbinţeanu, managing director Autoliv România, fară a oferi mai multe informaţii despre valoarea tranzacţiei.

Pe piaţa locală, Autoliv este prezent din anul 1997 şi are în prezent 3.500 de angajaţi, în cele 3 locaţii din ţară (Braşov, Lugoj şi Timişoara). În România, Autoliv produce centuri de siguranţă, chingă pentru centuri de siguranţă, generatoare de gaz pentru airbag-uri, module de airbag, arcuri (componente ale centurilor) şi perne pentru airbag-uri. În România, suedezii mai deţin şi două centre de dezvoltare, unul la Braşov şi unul la Timişoara, unde se testează centuri de siguranţă şi sisteme electronice de siguranţă.

Gigantul Apple este lovit tot mai mult din toate părţile pentru a-şi schimba politica de producţie a faimoaselor telefoane mobile iPhone şi a tabletei iPad. De data aceasta un grup care se intitulează SumOfUs şi se consideră "o nouă mişcare mondială pentru o mai bună economie globală" a iniţiat o petiţie în care cere companiei să realizeze un iPhone "moral".

"În fiecare zi, zeci de milioane de oameni vor trece cu degetele peste ecranele iPhone-urilor lor pentru a le deschide", se arată în petiţie. "Pe partea cealaltă a lumii, o tânără fată trece de asemenea cu degetele peste acele ecrane. De fapt, în fiecare zi, în schimburile de peste 12 ore pe zi, şase zile pe săptămână, şterge în mod repetat zeci de mii dintre acestea. Ea petrece acele ore inhalând n-hexan, o puternică neurotoxină folosită pentru ştergerea ecranelor iPhone-urilor, deoarece se usucă cu câteva secunde mai repede cât o altă substanţă mai sigură. După doar câţiva ani petrecuţi la linia de producţie, ea va fi concediată deoarece daunele neurologice aduse de n-hexan şi accidentările mâinilor o vor face incapabilă să continue în acelaşi ritm considerat standard".

iPhone 5, în "varianta morală", poate fi realizat fără nicio greutate din partea companiei, se arată în petiţie. "Producătorii de componente vor schimba totul mâine dacă Apple le-ar cere acest lucru.

Guvernul îi va obliga pe furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului să reţină datele de identitficare ale utilizatorilor de servicii PrePay, după ce o iniţiativă legislativă elaborată pe această temă de mai mulţi deputaţi PDL a fost respinsă în toamnă de către Parlament.

Proiectul de lege privind colectarea datelor personale ale utilizatorilor serviciilor de tip PrePay a fost deja inclus în programul legislativ al Executivului pentru acest an, având ca termen limită de aprobare în Guvern sfârşitul lunii august.

"Prin actul normativ se urmăreşte reglementarea la nivel naţional a obligaţiei furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului de a reţine datele de identitficare ale utilizatorilor serviciilor, indiferent de tipul serviciului, abonament sau PrePay", se arată în documentul guvernamental.

Anul trecut, mai mulţi deputaţi PDL au iniţiat o propunere legislativă privind obligativitatea operatorilor de telefonie mobilă de a solicita şi colecta datele personale ale utilizatorilor serviciilor de tip PrePay, argumentată prin numărul mare de apeluri false către sistemul de urgenţă 112.

Potrivit proiectului, utilizatorul ar fi fost obligat să prezinte un act de identitate la achiziţionarea unei cartele PrePay pentru a fi înregistrat ca în cazul abonamentelor, iar furnizorul de servicii de telecomunicaţii să suspende numerele de telefon ale utilizatorilor care, în decurs de şase luni, nu au prezentat un act de identitate.

"Peste 90% din apelurile primite la numărul de urgenţă 112 au fost apeluri false. Asta doar în anul 2010. Mai bine de jumătate dintre acestea au fost efectuate de pe telefoane mobile care utilizau serviciile PrePay, astfel încât utilizatorii nu au putut fi identificaţi pentru a răspunde în faţa legii. O serie de infracţiuni privind criminalitatea organizată, traficul de persoane, de droguri de mare risc şi chiar vizând siguranţa naţională au fost puse la punct de infractori care foloseau serviciile PrePay, fiind astfel foarte greu de identificat, în lipsa unei baze de date privitoare la identitatea utilizatorilor unui astfel de serviciu", se arăta în expunerea de motive semnată de iniţiatori.

Proiectul a fost respins atât de Senat, cât şi de Camera Deputaţilor.

Facebook era aşteptată să publice miercuri prospectul preliminar în vederea listării la bursă (S-1), care le oferă investitorilor o primă şansă să afle mai multe detalii despre activitatea companiei.

Facebook urmează să lanseze o ofertă publică iniţială a cărei valoare va fi cuprinsă între 5 şi 10 miliarde de dolari şi care ar putea evalua compania la 100 de miliarde de dolari. Despre Facebook se ştie în prezent că are o bază de peste 800 de milioane de utilizatori, dar detaliile despre operaţiunile şi rezultatele financiare ale companiei sunt foarte puţine.

 

CBS News a trecut în revistă principalele informaţii pe care publicul le va căuta în prospectul Facebook:

 

Rezultatele financiare

Investitorii se vor repezi mai întâi la situaţiile financiare, despre care există doar informaţii pe surse până acum. Reuters scria în urmă cu câteva luni că Facebook şi-a dublat veniturile în primul semestru al anului trecut, la 1,6 mld. dolari, în timp ce profitul net a fost de circa 500 mil. dolari. Investitorii sunt interesaţi să vadă mai ales dacă ritmul de creştere se menţine.

De asemenea, investitorii sunt interesaţi să vadă care sunt veniturile din publicitate pe care Facebook le generează şi cât din venituri merge la dezvoltatorii de aplicaţii.

 

Strategia

Investitorii mai vor să vadă care este planul Facebook pentru creştere. Ei vor diseca datele privind creşterea bazei de clienţi şi mai ales vor să vadă dacă ritmul de creştere din ultimii ani se menţine.

De asemenea, Facebook ar putea publica informaţii mai detaliate despre câţi utilizatori acceseaza zilnic sau în fiecare oră reţeaua de socializare, date care vor fi atent urmărite de advertizeri. Companiile vor putea afla astfel cât de eficiente sunt campaniile lor de promovare pe Facebook.

 

Publicitate

Rata de sharing este un alt indicator extrem de important pentru evaluarea eficienţei reclamelor pe Facebook. Compania ar putea de asemenea să ofere mai multe informaţii privind parteneriatul cu Microsoft şi cât câştigă din acest parteneriat.

 

Resursele umane

Un alt indicator cheie este numărul de angajaţi al Facebook. Analiştii se vor uita la creşterea brută şi netă a numărului de angajaţi din ultimul an. Rata de schimbare a angajaţilor ar putea arăta cât de bine reuşeşte compania să-şi păstreze talentele.

 

Riscurile

Orice prospect conţine informaţii privind riscurile pe care acţionarii şi le asumă investind în companie. Această secţiune ar putea conţine comentarii privind competitorii, inclusiv reţeaua rivală a Google (Google Plus).

Ibrahim Paksoy, managerul care a condus de la Bucureşti pentru aproape cinci ani compania Anchor Grup (2006-2010), proprietarul mallurilor Plaza şi Bucureşti Mall (Mall Vitan) din Capitală, s-a întors în Turcia unde ocupă funcţia de general manager al mallului Cevahir din Istanbul, unul dintre cele mai mari proiecte de acest gen din Europa.

Paksoy lucrează în firma de consultanţă Jones Lang LaSalle, care l-a desemnat să conducă mallul cu o suprafaţă închiriabilă de 116.000 de metri pătraţi şi 280 de magazine, potrivit profilului publicat pe site-ul Linkedin. Proiectul din Istanbul este de trei ori mai mare decât Bucureşti Mall şi cu circa 50% mai mare decât Sun Plaza sau AFI Palace Cotroceni, cele mai mari malluri din România.

Lucrările la mallul din Istanbul au început în 1997 şi au fost finalizate doar opt ani mai târziu, datorită numeroaselor amânări şi întreruperi ale construcţiei.

Mallul are zilnic aproape 200.000 de vizitatori şi chiriaşi precum Debenhams, Esprit, Benetton sau Zara.

Cel mai mare mall din Europa este în prezent proiectul Westfield Stratford City din Londra, cu o suprafaţă închiriabilă de 176.000 de metri pătraţi, iar în acest an recordul ar urma să fie din nou bătut de către proiectul Puerto Venecia din Zaragoza, Spania, care va ajunge la o suprafaţă închiriabilă de 206.000 mp.

Cele mai mari malluri din lume sunt în Asia şi America de Nord.

Fitch Ratings a acordat, miercuri, ratingul "BBB-" obligaţiunilor în valoare de 1,5 miliarde de dolari emise marţi de România pe piaţa americană, calificativul fiind cel atribuit ţării pentru împrumuturile pe termen lung în valută, informează Mediafax.

Titlurile au un cupon de 6,75% si au scadenţa la 7 februarie 2022, precizează agenţia de evaluare financiară într-un comunicat.

Analiştii Fitch menţionează că ratingul României a fost îmbunătăţit de la "BB+" la "BBB-" la 4 iulie 2011, cu perspectivă stabilă, ca urmare a progreselor în combaterea efectelor crizei financiare, evidenţiate de revenirea creşterii economice în teritoriu pozitiv, de evoluţia bună a exporturilor, precum şi de reducerea deficitului de cont curent şi a celui bugetar.

Potrivit Fitch, a fost remarcată o scădere notabilă a riscurilor în cazul României, ceea ce a permis revenirea la ratingul din categoria recomandata pentru investiţii. Cu toatea acestea, ţara este încă expusă riscurilor de contagiune induse de situaţia precară a zonei euro, principalul partener comercial şi, de asemenea, zona de provenienţă a băncilor ale căror filiale domină sistemul bancar românesc.

Randamentul obligaţiunilor în euro ale României şi costul de asigurare împotriva riscului de default au scăzut miercuri, după emisiunea de obligaţiuni în dolari de marţi.